- monaĥo
- zakonnik
Słownik esperancko-polski. 2014.
monaĥo
Look at other dictionaries:
ioanit — IOANÍT, Ă, ioaniţi, te, s.m., adj. 1. s.m. Persoană care făcea parte dintr un ordin monaho (monahal) cavaleresc înfiinţat în Palestina în sec. XII. 2. adj. Care aparţine ioaniţilor (1), privitor la ioaniţi. [pr.: i oa ] – Din germ. Johannit. cf … Dicționar Român
Esperanto phonology — The creator of Esperanto, L. L. Zamenhof, did not specify phonemic phonetic correspondences for his language. Instead, he simply described the orthography as one letter, one sound . Literally interpreted, this is impossible: Every language has… … Wikipedia
Esperanto vocabulary — The word base of Esperanto was originally defined by Lingvo internacia, published by Zamenhof in 1887. It contained some 900 root words. However, the rules of the language allowed speakers to borrow words as needed, recommending only that they… … Wikipedia
Глухой велярный спирант — Звук ( ) Номер по МФА 140 X SAMPA x … Википедия
ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub … Dicționar Român
teuton — TEUTÓN, Ă, teutoni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte dintr un ordin monaho cavaleresc german. 2. adj. Care aparţine teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. (depr.) german, nemţesc; teutonic. [pr.: te u ] – D … Dicționar Român
